"Probabil cheia oricarui proces de autotransformare este dorinta de a te ierta pe tine insuti, care deschide inima si pune in miscare chi-ul, il elibereaza, din interior si din exterior.
Totusi, iertarea nu este un act savarsit odata pentru totdeauna, ci cheia de baza a unui proces de intoarcere catre interior si de practicare a unei observatii interne.
Refuzul sau lipsa puterii de a ierta, si drept urmare, de te iubi pe tine si pe ceilalti afecteaza toate organele interne, biochimia lor, si impiedica cooperarea si echilibrul lor intern. Frecvent, acest refuz este inradacinat in constiinta victimei, care pune in miscare emotii negative care tind sa se imputerniceasca una pe cealalta. Aceasta situatie isi are radacinile deseori intr-o presupusa tradare, care face ca inima sa se inchida, si apare tendinta de a acuza pe ceilalti de propria negativitate si suferinta...
Drept rezultat este refuzul chiar de a lua in calcul oportunitatea de a privi in interior, pentru ca sursa suferintei si nenorocului este cautata in exterior. In acest fel, tendinta naturala a inimii catre iubire si compasiune este blocata, si rana este cultivata pentru a indreptati retragerea persoanei respective din fluxul vietii. Toate traumele apar in primul rand la nivelul subtil al circulatiei energetice. Ele pot fi dizolvate doar prin rabdare si blandete cu propria persoana. Doar atunci cand energia interna se acumuleaza, poate curge catre exterior. In traditia taoista, fortificarea organelor are un rol vital in echilibrarea si dobandirea controlului asupra emotiilor negative.
Iertarea nu inseamna ca rana va fi inchisa. Rana poate sa ramana, dar nu mai este activa, generand toxine si impiedicand cresterea emotiilor pozitive.
De asemenea, iertarea nu inseamna ca trebuie sa si uiti.
A uita poate fi prea dificil, si nu este neaparat necesar. Este insa important ca incarcatura, cea care activeaza toxinele, sa fie neutralizata."
Maestrul Mantak Chia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.